Cuvânt nenăscut
Ești permanent în mine
ca un vers care singur vine
aidoma unui cuvânt-obsesie
rătăcit prin univers.
Și te păstrez,
te păstrez,
ca pe comoara iubită,
cu patimă
de om flămând.
Ești versul nerostitelor cuvinte
ținute închise
în minte...
să nu zboare.
Ești aripa zborului
ce îmbrățișează vremuri
încă nenăscute
și dorite.
Șoptește-mi dorul tău.
Eu aștept tăcut
să îmbrățișez cuvântul,
nenăscutul cuvânt al tău.
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.