Puiul de strut
Cu capul scos din găoace
ca un breloc,
Sfîntul Ioan se desface
speriat de ceas și de loc.
E ud și gălbui. E nădușit.
Ghearele încă nu i-au ieșit.
E supărat
ca un butuc fără spițe.
Încă nu i s-a stîmpărat
nimbul de musculițe.
Încrîncenată clipă!
Captivă în zgîrciuri, sub za
prima aripă
întemeiază gestul de-a boteza.
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Larisa Andrei
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre supărare
- poezii despre sperieturi
- poezii despre muște
- poezii despre galben
- poezii despre ceas
- poezii despre botez
- poezii despre aripi
- poezii despre Ion
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.