Sonetul XX
Doamne, spune-mi tu, ce să-ți hărăzesc?
Făpturii auz tu i-ai dăruit.
Zi de primăvară... cum îmi amintesc...
Un cal în Rusia... trece-n asfințit.
Murgul venea ne-nsoțit dintr-un sat.
Prinse de-un țăruș, frânghii mai târa
se vroise noaptea pe câmpuri uitat.
Șuvițele coamei cum le mai zbătea!
Scuturând grumazul într-un ritm sprințar
în galop pornea piedici târâind,
dar zvâcneau izvoare-n sânge de-armăsar!
Aievea simțea spații lunecând:
necheza, sorbea un văzduh divin,
chip închis în el:
Ție ți-l închin.
sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la Vezi și următoarele:
- poezii despre cai
- poezii despre uitare
- poezii despre sânge
- poezii despre sat
- poezii despre ritm
- poezii despre primăvară
- poezii despre obstacole
- poezii despre noapte
- poezii despre cadouri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.