Dacă...
dacă țipătul păsării îl vei auzi
încă-n inimă și vei putea simții săgeta iubirii
iar dacă vei mai vedea oamenii și printre ei, pe mine
înseamnă că exist
când cerul va coborâ în mine
iar pleopele-mi îmi vor fi numai nori
la apusul serii și se vor închide
pentru a nu mai fi
atunci nu voi mai putea spune
că mai sunt
când pământul va fi udat de ploi
de vând, de frig și de nisori
în dimineți devreme
iar pe undeva pe-o hârtie,
numai gândurile mele vor mai fi
înseamnă că am existat!
poezie de Viorel Muha (aprilie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre existență
- poezii despre seară
- poezii despre păsări
- poezii despre ploaie
- poezii despre nori
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre hârtie
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.