Mă rog la tine

Mă rog la tine... Bunule Părinte,
Îngenuncheat... cu capul în pământ
Să-mi laşi măcar aducerile-aminte
Şi-arama frunzei, pe-aripă de vânt.

Aprind lumini... iertării... de păcate,
Ispitelor ascunse într-un măr,
Când arde-n suflet dor de libertate
Şi adevăru-i totuşi... adevăr.

Mă rog la tine Doamne... cu speranţă,
Cuvintelor... tot căutând un rost,
Fii răbdător cu-a lor exuberanţă
Şi nu uita... cât de aproape-am fost.

Deschide calea gândului... spre bine,
Mai dăruieşte-mi primăveri şi toamne
Pietrificând... în clipele puţine
Greşelile... ce vor să mă condamne.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!