Frântura
rugăciunea pe marginile zimțate
ale carcasei
se scutură treptat,
odată cu plecarea frunzelor
și căderea păsărilor necălătoritoare.
peste gutuia strâmbă, pectina
s-a brumărat cu puf...
amăgitorul amurg amorțește
o ultimă privire.
în căldura subpământului
se-ncropesc culcușuri primordiale,
menite de alb să ne ferească.
lăsăm pe mâine somnul cu vise.
poezie de Monica Dascal
Adăugat de Andra Iosifan
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Monica Dascal. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.