Sunt

sunt roşul trandafirilor cu spini
sunt inima cioplită în copac
sunt transparenţa cerului opac
şi simplitatea vechilor elini

sunt verdele copacului în iarnă
sunt albul mării negre-ascuns în spumă
sunt polul nord al iernilor cu brumă
ninsoarea care-ncepe să se cearnă

sunt galbenul trecutelor codane
în lungă despletire peste tâmplă
întortochere-n iarna asta simplă
şi ţipăt neştiut de buzdugane

sunt primul jind şi cel din urmă dor
născute-n vechi căuşe rătăcite
calc nebunia veche în copite
şi mă înclin prin sete – muritor

poezie de Nicoleta Tase
Adăugat de Anemarie Ionita
Votează! | Copiază!