În ultima alveolă
în gene-filament se aprind
zorii
bezmetici se trezesc brusc
nu mai fac altceva decât ce vor
își ating vârfurile mâinilor
în liniștea dintre ele
tac și își ascultă
gândurile
despicate tic-tac
tic-tac
confirmate în ultima alveolă
între omoplați se-ncrucișează
cuvinte
tatuate
flori
proaspete roșii după urmele degetelor
ei nu știu
șoptesc rugăciuni interzise
adevărul spune-li-l Tu
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre roșu
- poezii despre religie
- poezii despre mâini
- poezii despre interdicții
- poezii despre gânduri
- poezii despre flori
- poezii despre degete
- poezii despre cuvinte
- poezii despre adevăr
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.