Mama
Trăind, în anotimpul florii,
Ascult duios cântul viorii,
Și, uneori, pe lună plină,
Mă mângâie-o lumină lină...
Care-mi îndepărtează teama:
Lumina este însăși... MAMA!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre vioară
- poezii despre timp
- poezii despre mamă
- poezii despre lună plină
- poezii despre frică
- poezii despre flori
- poezii despre anotimpuri
- poezii despre Lună
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.