Sunt semnul tău de întrebare
În mine-mboboceşte timpul
Venit din ochii tăi de stele,
Mă tot cuprinde, creşte dorul
Şi ne ascundem printre ele.
Mă năpădesc din amintire
Frumoase clipele trăite
Şi sufletul mereu mă arde,
Rămân pe căi nedesluşite.
Urmează raza lungă-a rugii,
Devastatoare în chemare,
Deşi rămâi iubirea mea,
Sunt semnul tău de întrebare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!


Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.