Întrebări
nu, nu întreb
de ce doare lacrima ucisă de vânt
chircit între gânduri, în nefirescul cotidian
de care azi nimic nu am habar
toate se învălmășeau aleatoriu în mine
prinsesem gust de uitare
de viață, de mine, de toate
sinapsele ruginiseră rătăcite între circumvoluțiuni obosite
o lume tocită, de singurătate
ploaia se îngusta spre răsărit
la apus, nu mai era nimic de spus
plecase timpul, anotimpul
azi nu întreb nimic
doar zic în cuvinte nerostite
pașii se scurg încet în neant
spăl sufletul cu lacrimile cerului
apoi pot să plâng, nu...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.