Îngerul
Respinge cu-o-nclinare a frunții sale
tot ce-l constrânge și ce-l mărginește;
căci uriaș în inima-i trăiește
eternul viitor, rotit spirale.
Profunde bolți, cu chipuri, l-nconjoară,
să-l cheme: vino, vezi, oricine poate.
Nu da să țină mâna lui ușoară din
sarcinile tale. Căci la noapte
ea s-ar ivi spre a te încerca
și-ar trece-n casă ură ce-nfioară
și te-ar lua, ca și cum te-ar crea
și te-ar goni din trupul tău afară.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.