David cânta înaintea lui Saul
I
Rege,-auzi cum cântul strunei mele
zvârle zări prin care ne mișcăm?
Năuciți suntem purtați de stele,
și apoi ca ploaia ne lăsăm,
și-nflorește-n locurile-acele.
Fete înfloresc, de tine știute,
ce-s femei acum și mă îmbie;
feciorelnică mireasmă-adie,
și-ncordați băieții stau făclie,
zvelți și respirând la uși tăcute.
Fie-n zvonu-mi să-ți răsară toate.
Însă beat se clatină-al meu cânt:
Nopțile-ți, o, rege, nopți uitate
ce slăbite-au fost de-al tău avânt,
și frumoase, trupurile toate!
Amintirea-ți o-nsoțesc, îmi pare,
căci presimt. Dar pe ce strune oare
geamăt isc, de sumbră voluptate?
II
Rege, tu ce toate-ai stăpânit
și care cu-atâta viață numai,
covârșitu-m-ai și m-ai umbrit,
vino de pe tronu-ți și sfărâmă
harfa asta ce mi-ai istovit.
Ca un pom i-acum cules, pustiu:
printre crengi cândva sub rod plecate,
un adânc de zile mai răzbate,
care vin pe care-abia le știu.
Să mai dorm nu vreau în preajma harfei,
uite mâna-mi de băiat, ci ea
ale trupului octave n-ar fi,
crezi tu oare,-n stare să le ia?
III
Rege,-n beznă de-ai căta scăpare,
tot în stăpânirea mea te țin.
Nu-i rupt, uite, cântul meu cel tare,
reci, în preajmă, spațiile devin.
Sufletu-mi orfan și al tău cețos,
zac în nourii mâniei tale,
unu-ntr-altu-nfipte cu turbare:
gheare într-un tot întunecos.
Oare simți cum ne-am schimbat de tare?
Rege, rege, duh e ce-a fost greu.
De ne ținem astfel fiecare,
tu de tânăr, de cel vârstnic eu,
stele-aproape suntem, rotitoare.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.