No man's Land
S-a liniștit, a amuțit,
Noaptea-i aproape de sfârșit
Încă soarele n-a răsărit
Trupele stau, s-au liniștit.
Fasolea-i tare, se răcește
Nu-i mai bună, se sleiește
Stomacu-i doare, foamea-i mare
Nu-i mai apă... e teroare.
Cade-o bombă, apoi două
Groapa s-a umplut cu rouă,
Cad picuri cristalini în groapa nouă
Ce frumos este când plouă.
Răsăritul se face simțit,
Soarele-i incandescent, roșiatic,
Acum că ploaia s-a oprit
Se văd pe cer roiuri de licurici.
Dar nu sunt licurici
Sunt rachete, inamici
La orizont se văd dușmanii
Atacând mereu în raiduri.
Și deja e dimineață,
Toată zona e sfărâmată,
E o dimineață obișnuită
În zona nimănui e doar rutină.
pamflet de Edmond Ioan Siladie (5 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre teroare
- poezii despre sfârșit
- poezii despre rouă
- poezii despre licurici
- poezii despre frumusețe
- poezii despre dușmănie
- poezii despre dimineață
- poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.