Domnul fiecăruia doar îi cuvântă înainte de a-l crea
Domnul fiecăruia doar îi cuvântă înainte de a-l crea,
apoi îl însoțește din beznă tăcând.
Dar cuvintele, preursirea,
aceste cuvinte-stihie, sunt:
De simțurile tale trimis pe pământ,
până la capătul dorului mergi fremătând;
dă-mi veșmânt.
Îndărătul lucrurilor crește pârjol cotropitor,
ca umbrele lor
întreg să m-acopere-ntr-una.
Îngăduie totul: frumusețea, spaima, totuna.
Trebuie doar să mergi: nici o simțire nu-i prea departe.
De mine, nimic nu te despartă.
I-aproape străbuna
țară-viață.
O vei recunoaște
După grava ei față.
Dă-mi mâna.
poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea întâi - Carte despre viața monahală, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre spaimă
- poezii despre simțuri
- poezii despre mâini
- poezii despre grafică
- poezii despre frumusețe
- poezii despre dor
- poezii despre cuvinte
- poezii despre creștere
- poezii despre arte plastice
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.