Uneori, în toiul nopții-adânc
Uneori, în toiul nopții-adânc,
se trezește vântul ca un prunc,
pe potecă singur călător,
intră-n sat, ușor de tot, ușor.
Dibuiește drumul pân'la lac,
trage cu urechea și-i vrăjit:
împrejurul lui stejarii tac
și căsuțele-au pălit...
poezie de Rainer Maria Rilke, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre urechi, poezii despre stejari, poezii despre sat, poezii despre copilărie sau poezii despre bebeluși
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.