Narcis...
Convertit la mine însumi,
Singur, într-un han,
Fără niciun ban,
Mă-nconjoară plânsu-mi....
M-adresez tristeții,
Singurel de tot:
Cât mai pot să-nnot,
În oceanul vieții?
Dumnezeu mă vede,
Exilat în sine,
Vrea să mă posede,
Eul mi-aparține...
Soarele-mi refuză,
Însistent, lumina,
Albă e hermina,
Viața e confuză.
Doru-mi-i de mine,
Narcis mă numesc,
Lumea o uimesc,
Tot curgând în sine...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dumitru Sârghie. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre lumină
- poezii despre tristețe
- poezii despre religie
- poezii despre ocean
- poezii despre bani
- poezii despre alb
- poezii despre Dumnezeu
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.