Viziuni şi... viziuni

Vai, câte spaţii goale prevăd la orizont –
viziuni şi cuiburi pentru păsări şi vulpi,
şi câte scări întru căderile spre Cer,
s-ajungi la Dumnezeu, să te disculpi...

Şi câte viziuni ţi se dezvăluie-n cădere,
căci spaţiul dintre visuri nu este limitat,
Doamne, ne lipseşte, nevolnic, Infinitul,
suntem lipiţi cu fruntea de câte ni s-au dat.

Ne trebuie o vreme, să definim zădărnicia,
în echivocul dulce şi amar al limitei vieţii,
vai, cîte spaţii goale prevăd la orizont
şi câte scări înfipte în roua dimineţii!

În vastitatea şi curgerea sfâşietoare a vremii,
născuţi dintr-o ţărână, ne îngropăm în alta,
gustăm din vid dodoloaţe felii de zădărnicie
şi ne sculptăm pe creier muririle cu dalta...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!