Cel care vine dintre brazi
Copilul se întoarse către Crist
Cu ochii-nchiși, mai repetă o dată:
"Te rog, m-auzi? Eu cred că Tu exiști!
Și n-am să pier, că mamă-mi ești... și tată..."
Din lemnul crucii, lacrimi curg, fierbinți
Din Cer, veni așa... parcă-o lumină
Copilul se-aplecă timid, pân" la pământ
Și plânse-ncet, durerile să-l țină...
Și-atuncia, munții, se-ncordară brusc
Copil umil, și nu vreun fiu de "zeu"
În ruga lui, atâta de curată
L-a ascultat chiar Bunul Dumnezeu...
poezie de Sandu Cătinean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.