Dureri
Mă doare pieptul când inspir
Din floarea mea mucigăită
În mine-s ghimpi de trandafir
Și ghimpi îmi cresc ca o ispită
Mă doare capul de nebun
Înnebunit mult prea devreme
Mă dor nebunii din prejur
Mă dor și ale lor blesteme
Mă dor picioarele de mers
Spre locul plecat mai departe
Mă doare luna și-al ei stres
Când noaptea ei o strâng în brațe
Mă doare totul și nimic
Mă dor cuvinte-ncrucișate
Mă doare când primesc un plic
De îl deschid, ce mă mai paște
Mă doare piatra când o calc
Mă doare urcând povârnișul
Mă dor tăcerile cu tâlc
Mă doare însuși infinitul
Mă doare și acum când scriu
Pe-o foaie ce-i mototolită
Prin ridurile ei mă știu
O poezie scrijelită
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Radu Mihăilescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre nebunie
- poezii despre tăcere
- poezii despre trandafiri
- poezii despre timp
- poezii despre stres
- poezii despre poezie
- poezii despre picioare
- poezii despre noapte
- poezii despre infinit
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.