Epistolă

treceai,
lăsând mereu în urmă o întrebare,
a visare
treceai, surâzând prin dureri
tu, zeiţă a pădurii, prin codri de fier
treceai lăsând pe ţărm de suflet, gânduri
privirea senină şi lină pe culmi de baladă
se pierdea pe drumuri de zadă
între o lume şi alta unite de un vis
treceai dezvelind gingaş tabloul unirii
a două neamuri împletite pe un singur ram
păşeai, surâzând a femeie ce trecuse de azi
cu privirea spre cerul albastru şi pur
zburau în azurul privirii albi pescăruşi
treceai şerpuind printre ani
cu arcul pe umeri şi ochii de înger
seara, înveleai sufletele noastre cu glas cristalin
cântai o doină, a noastră, din vremuri cernite de griji
cu drumurile tale, desenai o hartă a vieţii
ai pus o bornă la km "x", azi
trecând apoi mai departe
purtând în suflet lacrimi de iubire, în braţe flori nemuritoare,
pe buze surâsul zărilor în zori

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!