Alerg în timp
tata-mare era
mai tot timpul plecat
la câmp
nu știu ce obsesii avea
să adune bob lângă bob
să pună porumbul în saci
miriștii să îi dea foc
să ardă zăpezile
mama-mare tăia deseori
jumătate din lună
și o punea pe masa rotundă
la care stăteam ochi lângă ochi
ne îndemna pe fiecare
mai ia copile o bucată de vis
hrănește această himeră
acum pentru atunci
lui tata-mare nu îi plăceau smiorcăiții
avea o pușcă de vânătoare
dar niciodată el nu vâna
din bucata de cer rămas
deasupra mesei cu trei picioare
mama mea mare făcea baiere
cu care își lega fruntea
să nu o mai doară nimic
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorica Iliescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre vânătoare
- poezii despre zăpadă
- poezii despre visare
- poezii despre picioare
- poezii despre mamă
- poezii despre foc
- poezii despre copilărie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.