Miroase a primăvară
Un vânticel timid mlădie
Copacii încă triști și goi,
Mai îndrăzneț aș vrea să fie,
S-aducă primăvara-n noi.
Primește sprijin de la soare
Ce blând crenguțele-ncălzește,
Miroase a ghiocei în zare
Și colțul ierbii se zărește.
Din somnul lui îndelungat,
Pământul își ridică geana
Privind spre cer înviorat,
Căci în curând va trece iarna.
Am pus la prima ușa, motocei,
C-un fir din alb și roșu pur
Sunt mici ca niște bobocei,
Frumoși și fără de cusur.
Regina albă, însă răbufnește
Ca emisari pe babe le trimite,
Chiar dacă forța îi pălește
S-abdice, totuși, nu admite.
Dar vrerea-i luptă în zadar
Și-un vornicel pe toți anunță,
Că primăvara-i colo la hotar,
Atuncea iarna-ncet renunță.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre alb
- poezii despre tristețe
- poezii despre somn
- poezii despre roșu
- poezii despre primăvară
- poezii despre monarhie
- poezii despre iarnă
- poezii despre graniță
- poezii despre ghiocei
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.