Pat de ciulini
În aşternut
de iluzii moi
s-a odihnit liniştită
... cioburi
din frumuseţea dimineţii
în care a-nţeles
că tu erai
singurătatea ei
niciodată n-a vrut
să fie muza iadului
dar, într-un fel sau altul,
a devenit purtător de ciulini,
cu fruntea în sânge
şi braţe spre lumină împletite
în rugăciuni de iertare
pasiv a cântat sufletul
in aceleaşi tonuri
... şi viaţa are poteca ei.
poezie de Aniela Ungureanu
Adăugat de Eliana Serban
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data naşterii pentru Aniela Ungureanu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.