Dar pentru Viviana
Vreme, vremuri, oameni...
E vremea un bulgăre de nea
Ce se rostogolește în
Lava vorbitoare cu versuri de jar
Și aromă de stea.
Vremurile trec -
Secundă între veșnicii,
Labirint în care tăcerea se rostogolește
Printre jaloane de timpuri.
Împliniri și dureri...
Tu ești anotimpul în care,
Păsări rostesc despre încredere și loialitate.
Tu poți sfărâma zidul nopții,
Tu poți să mergi mai departe!
Oamenii de azi, oamenii de ieri...
Decorăm liniștea cu irisul trecătorilor
Ce-și anesteziază durerea privindu-te
În oglinda sufletului argintată și pură...
Statui de timp interesate de necunoscut,
Aspirând spre istorii...
Mulțumesc pentru ceea ce ești
Și pentru că mă primești să fac parte din sufletul tău!!!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre durere
- poezii despre încredere
- poezii despre versuri
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre secunde
- poezii despre sculptură
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.