Vitralii de sânge
Îmi țin gândurile în palmă
și le dau grăunțe
apoi le arunc pe turla bisericii
Cioburi de glas se sparg de dale
și le șterg cu fire de cer
iubesc ceea ce nu știu
Și mă cobor pe vitralii de sănge
îngerii au uitat să cante
s-au întors în zăpađă
Decor de alb înnegrit
cade în falduri pe pereți
miros de tămâie ating
Nu vine nimeni să ia anafură
nimeni nu o aude cum stă lângă cutia milei
eu tac în pustiu
Trec de la un șir de bănci la altul
printre coloane de ceață
candela mă arde
Icoane ce vor începe să fie pictate demult
au fost sărutate de guri închise de secrete
dau la o parte așternutul de rugi
sunt liberă
poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Alice Diana Boboc. [Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre sărut
- poezii despre sânge
- poezii despre secrete
- poezii despre religie
- poezii despre pictură
- poezii despre negru
- poezii despre libertate
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.