O, tempora...
Iubito, au ruginit castanii
Așa trecut-au anii
Simt cum alunec în mreaja unui vers
O tempora, o mores
Trecut-a timpul verii
Au ruginit și merii
Și am ajuns în toamna vieții
Cu gândul trist la anii tinereții
Îmi pare rău, dragostea mea
Că anii au trecut
Și nu ți-am dat iubirea
Pe cât eu aș fi vrut
Se scutur frunzele în drum
Aș vrea ceva să ăți mai spun
Mi-e sufletul o rană
Tu ești fetița mea morgană
Și-acum pe înserat
Pe geam stau splecat
Aș vrea să-ți spun mai des
O tempora, o mores
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.