Nuntă în codru
Trec căruțe zgribulite
trec gonind în urma lor
șatrele se-aprind cărunte
în scânteia codrilor
Au plecat să ducă zvonul
unui alt tărâm de seamă
dar ajuns-au în amvonul
care nici azi nu îi cheamă
Pe un colț de roată-amară
ședea desumflat norocul
și o carte mai impară
ducea în pădure jocul
Boabe de cacao repezi
ședeau sub pleoape acute
ședeau, se plimbau și lespezi
se rupeau în pagini rupte
Doar roza în firul nopții
împletea pământul gol
să arunce-n ceasul morții
mlaștina fără nămol
Se-arcuiește-n șolduri struna
se-mpletește-n mâini semețe
fusta îi dansează luna
stelele îi cad râzlețe
poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.