Glossă pentru ploi de vară
Cerul plânge beteșugul
Lumii noastre-ntunecare...
Și țăranii dând cu plugul,
Truditori până la moarte,
Plânge dorul și pruncia
Celor ce-au rămas români,
Să-și cinstească veșnic glia
Rămasă de la străbuni.
Cerul plânge beteșugul
Și sângerânde răni mustesc,
De sărbători, oameni cu plugul,
Necredincioși, la muncă ies.
Astăzi, cu ia românească,
Alt legământ poporul face,
Căci grea e lacrima... Și jugul...
Și pumnul, poloboc se face.
Lumii noastre-ntunecare
Dumnezeu a dat... Ne ceartă...
Spicuiesc fulgere-n zare
Voci de tunete... Oh, iartă!
Ura, clopotul durerii,
Căci biserica vuiește.
Este timpul învierii!
Altă lume se clădește!
Și țăranii dând cu plugul,
Orbi în suflet și-n credință,
Triști, plângând, își văd amurgul
Singuri, fără de căință.
Azi, la cumpăna fântânii,
Flutură doliul tăcerii
Plâng de-acuma toți românii
Ramuri frânte-n faptul serii...
Truditori până la moarte,
Arcuiți ca o sprânceană,
Lin alunecând în noapte
Sub tăișul de aramă
Ce desface lumea-n două,
Trec bătrâni pe drumul crucii,
Deschizând o lume nouă,
Trec, lăsând în lacrimi pruncii.
Plânge dorul și pruncia...
Tatăl fiica își așteaptă.
A plecat din România
Spre-a avea o altă soartă.
Mama-n plâns își vede pruncul
Și din lacrima-oglindă,
I-a adus feciorul, gândul...
Un voinic ivit în tindă.
Celor ce-au rămas români,
Azi li-i lacrima amară.
Pe acest pământ stăpâni,
Cu cenușa se-ntrupară,
Cu biserica și portul,
Cu opinca și ilicul,
Plânge Tisa, plânge Oltul,
Plâng bunica și bunicul...
Să-și cinstească veșnic glia,
Din strămăși au învățat...
Ceru-nsângerat de sângeri,
De dureri a lăcrimat.
Stea de lacrimă amară,
Plânge neamul românesc
Prunci români plecați din țară
Și părinți ce-mbătrânesc.
Rămasă de la străbuni,
Ne e dragostea de țară,
Pita aurul din pâini,
Câmpul, soarele de vară,
Brazii cu betea de jad
Și izvoare de lumină,
Stelele făclii ce ard,
Mirt și lacrimă divină...
Rămasă de la străbuni
Să-și cinstească veșnic glia
Celor ce-au rămas români...
Plânge dorul și pruncia.
Truditori până la moarte
Trec țăranii dând cu plugul.
Lumii noastre-ntunecare...
Cerul plânge beteșugul...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre România
- poezii despre copilărie
- poezii despre plâns
- poezii despre bebeluși
- poezii despre religie
- poezii despre pâine
- poezii despre prezent
- poezii despre durere
- poezii despre țărani
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.