* * *
Azi mi-au murit alți doi prieteni,
Oameni sau câini;
Le privesc ochii într-o fotografie, mă-ntreb
Ce văd acum ochii lor, ochi putreziți
Plini de viermii adevărului absolut?
De ce viața? De ce această cretină, dementă stare-a materiei?
De ce lucruri pe care suntem siliți stupid să le părăsim,
De ce mă chinuiesc să scriu sau să blestem -
Lucruri egale în fața neființei?
Am început să fiu sigur că dumnezeu e o aberație,
Nu există nimic; n-a existat nimic și nu va exista.
Dar sunt. Și nu pricep de ce simt asta.
Nu înțeleg. Nu înțeleg!
Trăim pentru a muri, nimic în plus.
Lumea e un lucru absurd,
Un puroi obsedat al materiei
Și nimic încolo, nici încolo; de ce ne-ncepem
Dacă nu ne rămâne decât să sfârșim?
poezie de Liviu Mircea Goga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Liviu Mircea Goga. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.