Gerul
Răcoarea mă cuprinde,
Mă cuprinde-n mantia ei de gheață,
Plimbându-mă pe străzile pustii
Acoperite de neaua sidefie.
Pe cerul negru, fără stele
Apare Luna, ca o monedă argintie
Luminând orașul alb și părăsit
De după norii cenușii.
Înghețat, împietrit, mă simt ca o statuie,
În suflet simt o arctică răcoare,
Mare și întunecat ghețarul din mine crește...
E ger afară... e ger și-n mine.
poezie de Edmond Ioan Siladie (10 februarie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ger
- poezii despre gheață
- poezii despre întuneric
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre sculptură
- poezii despre oraș
- poezii despre numismatică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.