Unor critici
I. Cred și eu că poezia plânge că e văduvită,
că-i lipsește măiestria și-i lovită de copită,
că o Meta-Măgărie au simțit acum poeții!
De târg și de librărie se feresc doar "târgoveții".
Să salveze poezia, să nu pice în noroi,
pedepsesc ipocrizia celor ce scurmă-n gunoi.
Li s-a făcut și lor greață de ranchiună și venin,
așteaptă fapta măreață să se-așeze la festin.
Ce e mai frumos în viață? Muzica și poezia!
Hai la horă-n târg și-n piață și să uităm dușmănia!
II. Că "impostura" este artă o cred doar proștii și sperjurii
că nu știu viața cum s-o-mpartă decât prin sluj făcut minciunii.
Nu încerca să îi educi tocind cuvinte înțelepte,
în lumea lor de mameluci doar "strâmbăturile" sunt drepte.
Pentru o cauză mai dreaptă încearcă, de mai poți lupta!
Greșeala nu se mai îndreaptă cum nu poți în noroi sculpta!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre poezie
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre sculptură
- poezii despre salvare
- poezii despre prostie
- poezii despre plâns
- poezii despre muzică
- poezii despre minciună
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.