Dorul
Vine dorul și mă-ntreabă:
"Primăvara unde e?
c-aș fi avut și eu treabă,
să zăpăcesc fetele".
Mă uit la el peste umăr.
Când răspund că n-am habar,
văd c-aventuri, fără număr,
tot notează-n calendar.
Când e iarnă, 'i degerat
și-acoperit de zăpezi,
hibernează-ngândurat.
de aceea nu îl vezi!
Se trezește-n primăvară,
galben, trist și pricăjit,
și-are grijă, până-n vară,
să se-ngrașe din iubit.
Se-ndoapă cu suferințe
de iubiri ne-mpărtășite,
se adapă cu dorințe
din suflete răvășite
de ghiocei, mărțișoare
și ocheade pofticioase,
spre băieți infatuați
sau fete năbădăioase.
Vara-i scade din noroc,
că, la munte și la mare,
când iubirile se coc,
el se face scrum, la soare.
Toamna îl revigorează,
ploaia-i gâdilă orgoliul,
lacrimile îl distrează,
se tolănește-n fotoliu
și se uită cu sadism
la perechile din vară,
care, doar din masochism,
își stâlcesc iubirea, iară.
Vai de el! E hărtănit,
bipolar și indecis!
De-ast-așteaptă primăvara...
Astenia... e-al lui vis!...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.