Lampa

o lampă stinsă
o uşă închisă
luna, un ciob azvârlit pe cer
în noaptea aceea de beţie
trist surâs într-o lacrimă
mă sprijin pe coatele sufletului
tăcerea e goală şi mută
văd prin crăpăturile vieţii
o scânteie
dar uşa rămâne închisă
cărarea s-a stins în tăcere
doar amintiri înceţoşate şi seci
sunt un cuvânt în derivă
lovit de stânci, în ape tulburi, adânci
pe ţărmul abrupt al unui gând
un biet vapor cu pânze rupte
visul a oftat sau a plâns
cine azi mai ştie, cine...
timpul a trecut
o lampă stinsă
o uşă închisă
o viaţă ucisă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!