E de-ajuns
Într-o mare de iertare,
Risipită-n așternut,
E un strop mărunt de soare
Și un simplu... biet sărut.
Când în ochi... clipa-i închisă
Și-aruncată-nspre păcat,
Poate-i inima deschisă?
Lacrima... s-o fi uscat?
Dacă-n năluciri de vise,
Se adună, iarăși, doi,
Depărtările prezise,
Se revoltă-n... sânii goi.
Fără tot ce-a fost să fie,
Printre gânduri ratacit,
E de-ajuns... o nebunie
Și-un genunchi, mereu, smerit.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre sărut
- poezii despre sâni
- poezii despre smerenie
- poezii despre nebunie
- poezii despre inimă
- poezii despre iertare
- poezii despre gânduri
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.