Poate...
Poate atunci
când șoapta nopții prelungite
va-nmuguri în dimineți
cum o făcea adeseori,
când tu, eterna mea ispită,
vei înflori din roua
prelinsă sub geana unui nor,
poate atunci
îți voi întinde mâna greu rănită
ce-a scris în taină sute de scrisori
dorind să-mi fie dragostea-mplinită.
Poate atunci
când și adâncurile nevăzute
vor fi urcușuri prin al apelor șuvoi,
când și morganele vestite
ne vor convinge
că suntem încă doi,
poate atunci
voi da cucutei
parfum de iasomie
și voi dori
să-ți dăruiesc în câmp
trifoi cu patru foi.
Poate atunci
când toamna obosită
ne va chema c-un sfânt epitalam
de slove scrise pe frunze cu culori,
când și tăcerea ne va fi gonită
de cântece celeste
care vorbesc de noi,
când iernile
s-or scurge-ntr-o clipită
și-mi vor deschide
ferestrele pentru eternul zbor,
poate atunci
voi spinteca înaltul către tine
cu aripi de condor.
poezie de Ștefania Burnea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre vorbire
- poezii despre tăcere
- poezii despre toamnă
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre scrisori
- poezii despre rouă
- poezii despre noapte
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.