Pe căi
numai de Sfântul Duh știute
mi-am infiltrat sufletul
în proximitatea
luminii fără de moarte
din realul absorbit
de mila Lui Dumnezeu.
Imploram neantul
să nu scuture scrumul
fricii metamorfice
de pe tălpile-mi neascultătoare.
N-am să uit înfățișarea
umbrei cormice
care mi-a pus urletu-i la gură
Era destinul
pe care aici îl numin existență.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.