Aseară
Aseară, când ne-am despărțit,
simțeam că este primăvară,
nicicum o clipă n-am gândit
c-ar fi pentru ultima oară.
Din nou iarna s-a așternut
cu viscol, ger și grea zăpadă
și nici prin gând nu mi-a trecut
că ochii-mi triști n-or să te vadă.
Distanța s-a mărit perfid,
ocean de gheață plămădită
de vorbe grele ce, timid,
onoarea-mi nu vrea să le-nghită.
Acum e drumul troienit
de nepăsare și blesteme,
n-am cum să fiu binevenit,
nu mă primești, de ce te-i teme?
Și, de departe,-n poarta ta
privesc cum altuia te-i vinde,
cu ochii minții te-oi vedea
cum nepăsarea te cuprinde.
Nu cred că e adevărat,
poate te-ncurci în vreo bravadă,
în viața ta un alt bărbat
nici ochii-nchiși nu vor să vadă.
S-a rătăcit un viscol surd
și ninge troienit, văd bine,
geaba dau telefon la Smurd
că drumul e-nfundat spre tine.
Iar, de cumva, te răzgândești,
trimiți un semn pe căi divine,
troienele nu le topești,
pe sub zăpadă vin la tine!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre viscol
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre telefon
- poezii despre primăvară
- poezii despre ochi
- poezii despre ocean
- poezii despre ninsoare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.