Voi fi cum ai dorit să fiu
În behăit de miel prior se duce iarna pe sub ghețuri,
Cu neîncrederi și disprețuri, asemeni unui dezertor,
Din seve de adânc frison alunii se îmbracă-n ciucuri,
Tu îi aduni ca să mă bucuri de-al primăverii întâi zvon.
Dar prin huceag de gene ude atârnă vise spânzurate,
Ca niște crengi astenizate, care se frâng în solitude,
Cuțitul răsucit în rană a născut flori de trandafiri,
Înlănțuiri și ispășiri care ne fac fără prihană.
Iubirea mea, iubirea ta, ca două semene de mirare
Au veșnicia-n apărare, fără a le mai cenzura,
În gândul tău, fără oprire, voi fi cum ai dorit să fiu:
Înveșmântată-n vioriu, prilej pentru împătimire.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre oi
- poezii despre cenzură
- poezii despre visare
- poezii despre trandafiri
- poezii despre primăvară
- poezii despre naștere
- poezii despre iubire
- poezii despre iarnă
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.