În plămânii tatălui meu
în plămânii tatălui meu creșteau holde
și copaci înfloriți în mijlocul lui noiembrie
căci respirația este cea mai simplă
probă posibilă
dacă spicele ar coace metafore și tata
ar tuși sânge și singurătate
aș ști că am respirat paisprezece ani degeaba
copacii înfloriți s-ar culca la pământ
iar fumul de țigară și rugăciunea n-ar avea glas
să-l mângâie și să-i hrănească spaima
toți suntem într-un vis ritualic
în care n-avem picioare și ne târâm
dar eu m-aș târî până în plămânii tatălui meu
unde cresc holde și copaci înfloriți în mijlocul lui
noiembrie
poezie de Sorina Rîndașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copaci
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre tată
- poezii despre sânge
- poezii despre superlative
- poezii despre spaimă
- poezii despre singurătate
- poezii despre religie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.