Mântuirea
anii duși, smulși, trecuți
de nimeni cunoscuți
multă uitare și disperare
privirea se pierde în nemișcare
o zi absentă, poate incoerentă
cine azi mai știe
și de știe, ce să știe
aștept mântuirea în zdrențe de tăcere
lugubră și tristă tăcere
surâs obosit, umil, chinuit
agonie la ceas de seară
răstorn universul în alt univers
cu speranța de a găsi ceva
întâlnesc doar goliciunea lumii
o acopăr cu petale de floare
plec să mă caut
într-o noapte, în altă parte
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre seară
- poezii despre prezent
- poezii despre noapte
- poezii despre mântuire
- poezii despre flori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.