Iubirea pe furate
Munții tac și marea tace, universu-i sufocat
De tăcerea ancestrală ce se naște din păcat...
Eu la sânul tău, o viață, am tăcut și am cusut
Vise și săruturi multe, și tot n-am recunoscut...
Dacă-aș fi vorbit mai mult ai fi spus: nu te cunosc,
După clipe de iubire, jur că nu te recunosc...
Vorbăreții pierd întruna și plăcere, și iubire,
Cei tăcuți câștigă dublu, viața lor nu-i amăgire...
Munții tac și marea tace, tace în intimitate,
Când iubirea pe furate, din iubire-și face parte!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.