Iubirea pe furate
Munții tac și marea tace, universu-i sufocat
De tăcerea ancestrală ce se naște din păcat...
Eu la sânul tău, o viață, am tăcut și am cusut
Vise și săruturi multe, și tot n-am recunoscut...
Dacă-aș fi vorbit mai mult ai fi spus: nu te cunosc,
După clipe de iubire, jur că nu te recunosc...
Vorbăreții pierd întruna și plăcere, și iubire,
Cei tăcuți câștigă dublu, viața lor nu-i amăgire...
Munții tac și marea tace, tace în intimitate,
Când iubirea pe furate, din iubire-și face parte!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre viață
- poezii despre iubire
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre sărut
- poezii despre promisiuni
- poezii despre plăcere
- poezii despre naștere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.