Atât de sus
cu decența răbdării
foamea suprimă dorul
din care se nasc
nesfârșite iluzii
doar setea și piatra
grele ca raza de lună
rabdă și tac și renasc
atât de sus
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre naștere sau poezii despre dor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.