Panaceu
las fotoliul din odaie
las și cartea ce-o citesc
o iubire.... o văpaie
mă îndeamnă să pornesc
și astfel mă poartă pasul
spre pădurea cu aluni
unde cerul e albastru
și din nori îmi fac cununi
jos zăpada se topește
colțul ierbii a-nverzit
soare vine dinspre creste
vântul pare obosit
simt miros de primăvară
simt viața cum învie
îmi doresc să aud iarăși
tril frumos de ciocârlie
asta-s eu... m-am regăsit
lângă margini de poiană
și-mi doresc la nesfârșit
fir firav de sânziană
calc pământul desfundat
mă încarc cu energie
respir aerul curat
în natura veșnic vie
clopote se-aud la stână
mioritic versul meu
zilnic scrie și adună
miere-n suflet... panaceu.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina Bonescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.