Iubită ţară, ce-ai ajuns!

În România mea de glorii -
Frumoasă şi sofisticată,
Zac adevăruri peremptorii,
Ce nu se schimbă niciodată.

Acei ce-şi dăltuiesc averea,
Tot înşelându-i pe cei mulţi,
De partea lor va fi puterea,
Cu cât mai lipsiţi de virtuţi!

Pe când acei care muncesc
Ajung slugi la nişte "poame",
Nu doar că nu se-mbogăţesc
Ba mai mult, pot muri de foame!

Pentru vacanţe se găsesc
Locuri mirifice – o droaie
Pe plaiul nostru românesc...
Dar noi mai nou, plantăm gunoaie!

Avem de toate pentru toţi,
Unele chiar din abundenţă,
Însă părem nişte netoţi:
Noi exportăm inteligenţă!

Aleşii storc de aur ţara,
Nu se gândesc la ce va fi;
Ce naţie mai are tara
De-a-şi asupri propriii copii!

De-ar şti eroii tăi prezentul,
Nu s-ar putea opri din plâns;
Şi-ar schimba chiar şi testamentul...
Sărmană ţară, ce-ai ajuns!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!