Descântec
Pun peste cărbuni,
Pelin și tăuni,
Cioburi smălțuite,
Vise rătăcite,
Veninoase limbi,
Numai să te schimbi.
Luna de nebună,
Să cadă-n fântână,
Stelele pe gard,
Să le văd cum ard
În ocol de vânt,
Viscolind pământ.
Buruieni de-adus
Soarele-n apus,
Busuioc, sulfină,
Înapoi să vină
Seara pe la șapte,
Dor de buze coapte.
Și de coapse goale,
Dincolo de cale.
Legănări de apă,
Dacă storci o ceapă
Și alungi vampirii,
La marginea firii.
Fă o cruce în doi,
Leac din usturoi.
Din șanț să se scoale
Cu mâinile-n poale,
Cu zâmbet ciobit
Și-obraz necăjit,
Să-i arunce-n poartă,
O pisică moartă,
Ciulini ghemotoc
Să n-aibă noroc
Decât dacă vine,
Noapte-n pat la tine.
Să-l întorci la viață
Până-n dimineață,
Să-l înveți să-nchine,
Să-l scapi de suspine
În genunchi și-n coate,
Iertându-i... păcate.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.