Legea ca o umbrelă
Băi frate, câtă minte! E de luat aminte,
Că tare-i merge bine! O ține și la mine
Și, peste-o vreme, poate, mai dând un pic din coate,
Voi publica o carte. Să mor eu! Să n-am parte!
Că sunt și legi utile ce scad treizeci de zile
Din anii de-nchisoare și, nu că mă dau mare,
Cu-atâția bani purcoaie pot umple o lădoaie
Cu cărți -ce tura-vura!- să-mi poarte semnătura.
Ști'nțifice, măi, tată, de mare judecată,
Dar nu din aia care m-a dus la închisoare,
Că am crezut-o țâncă, dar aia a fost stâncă
Și n-a vrut să ia banu'. E mult de-atunci, e anu'.
Așa că dau anunțul: "Scriu carte cu denunțul
Acelora pe care i-am uns pân' la cel mare"
Mai scriu și de onorul de care scriitorul
Să aibă și el parte, că-mi scrie... de departe.
Da ce aș sta în ploaie, când pot să am o claie
De cărți, iar faimă, tată, destulă, fi'ndcă, iată
De-o vreme, cine scrie, chiar de e-n pușcărie,
E scriitor și vinde, căci proști sunt... cât cuprinde.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre scriitori
- poezii despre legi
- poezii despre cărți
- poezii despre zile
- poezii despre tată
- poezii despre stânci
- poezii despre prostie
- poezii despre ploaie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.