Cântec fără glas
pune-mi aripi de mătase
și ridică-mă-ntr-o doară
unde vremea toarce-n caier
aerul de primăvară,
unde luna se ascunde
după nouri ca un fur,
unde orizontul cască
limpede un ochi de-azur,
unde își înfig cocorii
ciocurile ascuțite
despicând soarele-n două
părți egale... aripi sfinte.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre primăvară, poezii despre muzică, poezii despre aripi sau poezii despre aer
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.