Nemărginire
Pe lanul tău, prea plin de iarnă rece,
Pășesc atâtea păsări cu păreri.
Nimic din ce a fost nu se petrece,
Nimic nu are semn de primăveri.
Din glasul tău, prea plin de-ngăduință,
Rămâne tonul multelor ninsori
Nimic din primăvară nu-i căință,
Nimic nu am din ultimii tăi nori.
Pe cerul tău, prea gol de-nvăluire,
Miracolul albastru nu-i apus
Avem un zbor înalt scris în menire
Și o ninsoare albă avem de spus.
poezie de Mihaela Gudană (12 februarie 2018)
Adăugat de mihaela
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.