Grădinile suspendate
Grădini suspendate în mine te-așteaptă,
Prin ochi răzbat nalbe în mii de culori,
Ești singur prin visuri și treaptă cu treaptă
Adâncul din mine surprins îl cobori,
Iar sângele-ți arde dus de biciuitori...
Nu sunt labirinturi și nu este cheie,
Palatul sunt eu, mă deschid unui vers,
Sunt lemne aduse, așteaptă scânteie,
Iar stihul își caută propriul demers
Ce poate rămâne în carne, neșters.
Să vină o noapte, să treacă o noapte!
Ai dreptul să pleci, sau stăpân să rămâi,
Secretul iubirii stă-n merele coapte,
În palma-ncleștată pe albul călcâi
Și-n brațul ce-mi stă răsucit căpătâi.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mioara Anastasiu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre versuri
- poezii despre poezie
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre secrete
- poezii despre palate
- poezii despre noapte
- poezii despre mere
- poezii despre lemn
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.